Francezul Jean Cocteau, născut în anul 1889, a fost un artist cu multiple talente, o personalitate care a jucat un rol important în mișcările Dada și suprarealiste de la începutul secolului XX, în acea perioadă, abordările sale inovatoare, îndrăznețe și experimentale ale artei în diverse medii, consolidându-i reputația de forță creatoare de prim rang a Parisului.
Jean Cocteau s-a născut la 5 iulie 1889, în Maisons-Laffitte, o suburbie a Parisului, A fost un artist autodidact al cărui stil distinctiv a fost influențat de diverse mișcări artistice și filosofii. Opera lui Cocteau a reflectat influența cubismului, cu formele sale fragmentate și perspectivele distorsionate. În plus, a fost profund inspirat de psihanaliză și de catolicism.
Jean Cocteau, care spunea că din ziua nașterii sale, moartea și-a început călătoria, „îndreptându-se către mine, fără să se grăbească”, a trăit 74 de ani, o viață dedicată cu totul artei, dar nu una selectivă, ci una complexă, deoarece demersurile lui Cocteau în acest sens au fost extrem de variate. A pictat, a desenat, a scris poezie, romane, piese de teatru și a făcut filme, o versatilitate mai mult decât bogată care i-a permis să exploreze diferite forme de expresie și să se impună în peisajul cultural al timpului său, lucrările lui adesea estompând limitele dintre granițele artistice tradiționale și punând în evidență viziunea și creativitatea sa unică. Cocteau avea un stil propriu, care îmbina elemente de suprarealism, cubism și clasicism, operele sale de artă vizuală prezentând adesea imagini onirice, teme mitologice și motive simbolice.
A publicat primul volum de poezii la vârsta de 17 ani, în anul 1907, La Lampe d’Aladin, un omagiu adus lămpii magice din folclorul arab, care în interpretarea lui Cocteau simbolizează puterea imaginației și a creativității de a transforma realitatea. De-a lungul carierei sale, Jean Cocteau a scris piese de teatru, romane, eseuri și scenarii de film, printre cele mai cunoscute opere ale lui numărându-se Orfeu (Orphée), Les Enfants Terribles (Inocenții) și Vocea umană (La Voix Humaine).
În planul artelor vizuale, una dintre cele mai faimoase lucrări ale lui Cocteau este seria sa de desene care înfățișează mitul lui Orfeu, o poveste mitologică foarte des reluată și abordată de-a lungul istoriei. Seria de desene ale lui Cocteau pe această temă este formată din 25 de guașe (un tip de pictură în acuarelă) create între 1950 și 1960, prin intermediul cărora Cocteau interpretează cu măiestrie mitul printr-o lentilă modernistă, păstrând în același timp atracția sa atemporală. Figurile sunt reprezentate în forme abstracte, cu linii fluide și culori vibrante care evocă un sentiment de „altă” lume și mister.
Cocteau a fost, de asemenea, și un scriitor prolific de poezii („Opéra”, „Le Cap de Bonne-Espérance” și „La Crucifixion”), eseuri (cum ar fi „Le Rappel à l’ordre” și „Le Mystère laïc”), romane (printre care „Les Enfants terribles” și „Thomas l’imposteur”) și piese de teatru, celebre pentru tehnicile lor inovatoare de povestire și explorarea profundă a emoțiilor umane, un melanj de elemente de dramă, comedie și tragedie selectate în așa fel încât să rezoneze cu publicul („La Machine infernale” și „Orphée”).
În calitate de cineast, Cocteau a fost aclamat la nivel internațional pentru filmele sale avangardiste care au împins limitele expresiei cinematografice ale epocii în care a trăit artistul. Jean Cocteau este cunoscut mai ales pentru filmul său considerat emblematic „La Belle et la Bête” (Frumoasa și Bestia, 1946). Pelicula, considerată un clasic al cinematografiei franceze, l-a avut în rolul principal (al bestiei) pe unul dintre cei mai renumiți actori francezi din toate timpurile, Jean Marais (1913 – 1998), de asemenea regizor de film și de teatru, pictor, sculptor, artist vizual, scriitor, fotograf, iubit și „muză” a lui Jean Cocteau (cei doi au fost împreună timp de zece ani, din 1937 și până în 1947).
Prima proiecție a filmului a avut loc în fața personalului studioului din Joinville, scrie IMDb.com, iar Jean Cocteau, care-și invitase la eveniment buna prietenă, actrița Marlene Dietrich, era atât de emoționat încât a ținut-o strâns de mână în timp ce se derula pelicula. Producția lui Jean Cocteau a influențat mai târziu celebra companie de film Walt Disney Pictures care în 1991 avea să adapteze basmul sub același titlu (Beauty and The Beast). Interesant de menționat și faptul că pentru filmul lui Jean Cocteau costumele au fost realizate în atelierul case de modă pariziene Jeanne Lanvin, costumele pentru bărbați fiind supravegheate de designerul Lanvin Pierre Cardin.
În același an în care a fost lansat, 1946, Frumoasa și bestia a câștigat Prix Louis-Delluc, unul dintre cele mai importante premii cinematografice din Franța, votat de un juriu format din 20 de critici de film și lideri culturali.
Filmele lui Cocteau s-au remarcat prin utilizarea inovatoare a efectelor speciale și a imaginilor suprarealiste care continuă să influențeze cineaștii și astăzi.
Jean Cocteau, care de-a lungul carierei sale a cunoscut și întreținut relații strânse cu mai mulți artiști notabili ai vremii, printre care Pablo Picasso, Tristan Tzara, Francis Picabia și Man Ray, legături care nu numai că i-au îmbogățit perspectiva artistică, dar l-au plasat și în centrul cercurilor avangardiste din Paris, a fost membru al Academiei Franceze și al Academiei Regale din Belgia, comandor al Legiunii de Onoare, membru al Academiei Mallarmé, al Academiei Germane (Berlin), al Academiei Americane, al Academiei Mark Twain (S.U.A.), președinte de onoare al Festivalului de Film de la Cannes, președinte de onoare al Asociației Franța-Ungaria și președinte al Academiei de Jazz și al Academiei Discului.
Cocteau s-a stins din viață la 11 octombrie 1963, la vârsta de 74 de ani, în Milly-la-Forêt.
Surse:
https://www.imdb.com/title/tt0038348/trivia/?ref_=tt_trv_trv
https://www.britannica.com/biography/Jean-Cocteau
https://www.artnet.com/artists/jean-cocteau/
John Wayne, cel mai faimos actor cowboy. „Vorbește încet, vorbește lent și nu spune prea multe”